Simt că lumina se ascunde în învelișul ei
care nu este întunericul
sau tristele ierni fără de zăpezi,
ca atunci când, stând la coadă la carne,
ai mei se întorceau cu jumătate de pachet de unt
și uneori cu brânză de Gauda, de la ajutoare.
Iar uneori simt că inversul luminii,
care nu e ideologia,
ci cel care doarme în întuneric,
mă chemă să-mi spună din nou
că am luat un 5 la matematică.
Pe o foaie scrisă cu cerneală mov
zăcea ucis paradisul meu din cifre.
Și drama nu era nota aceea,
nici că am învățat să urăsc pedagogia rusă ,
ci faptul că un înger
care mai trăia doar prin mine
mă vedea serios pentru prima dată
și nu știa cum să mă ajute
să nu devin și eu genial.
Altminteri rostul său, fericirea lui
s-ar fi terminat acolo...

Simt că lumina
se ascunde în învelișul ei
care nu este întunericul,
ci ceea ce aduce în om înserarea.